Prostata este o glandă mică, de mărimea unei nuci, care face parte din sistemul reproducător masculin (pelvin). Ea se află sub vezica urinară și chiar în fața rectului (intestinului gros).
Glanda prostatică, care înconjoară începutul tractului urinar, secretă o parte din lichidul ce formează sperma și, astfel, joacă un rol important în transportul acesteia.
La bărbații trecuți de 40 de ani apar, de regulă, modificări hormonale legate de vârstă, iar înaintarea în vârstă poate determina o creștere benignă a prostatei. În aceste hipertrofii benigne, pe lângă hormoni, un rol important îl au și factorii genetici.
Cancerul de prostată este cel mai frecvent tip de cancer la bărbați. Din cauza evoluției sale lente, nu produce semne semnificative la început și, de obicei, rămâne localizat la nivelul glandei prostatice. În timp ce unele cancere de prostată se dezvoltă lent, altele pot evolua rapid și se pot răspândi către alte organe ale corpului. Dacă este diagnosticat într-un stadiu incipient, înainte de a depăși limitele prostatei, șansele de succes ale tratamentului cresc considerabil.
Deși cauzele cancerului de prostată nu sunt pe deplin cunoscute, anumiți factori de risc, precum predispoziția genetică, rasa, vârsta și obezitatea, pot favoriza dezvoltarea bolii.
Totuși, nu există un factor dovedit cu certitudine care să provoace cancerul de prostată; cu alte cuvinte, nu se știe exact ce determină apariția acestuia.
Sub influența factorilor de risc, apar mutații în celulele glandei prostatice, ceea ce duce la formarea unor celule anormale. Aceste celule se multiplică mai rapid decât cele normale și supraviețuiesc atunci când celelalte mor. Astfel, prin creșterea rapidă a numărului lor, se formează o masă denumită tumoră. Celulele anormale se pot răspândi către țesuturile și organele din apropiere sau la distanță prin intermediul sistemului limfatic și al circulației sangvine.
Având în vedere că cancerul de prostată se află pe primul loc între cele mai frecvente tipuri de cancer la bărbați, este esențial ca aceștia să fie supuși periodic unor controale și examinări de rutină, mai ales la vârsta mijlocie.
Mărimea creșterii glandei determină în mare măsură simptomele cancerului de prostată. În stadiile incipiente, pacienții nu prezintă semne evidente. Manifestările pot fi confundate cu cele ale „hiperplaziei benigne de prostată”. Pe măsură ce creșterea glandei progresează și boala ajunge în stadii avansate, apar semne și simptome care creează disconfort în viața de zi cu zi.
Printre cele mai frecvente manifestări ale cancerului de prostată se numără:
● prezența sângelui în urină sau spermă,
● dificultăți la urinare și jet urinar slab,
● incontinență urinară,
● senzație de durere și dificultate la urinare,
● anemie și oboseală accentuată,
● disfuncții erectile,
● dureri osoase.
La fel ca în cazul tuturor tipurilor de cancer, și în prevenția cancerului de prostată este esențială eliminarea factorilor de risc ce pot fi controlați sau reducerea acestora la minimum.
Deoarece nu există un factor precis cunoscut care să provoace cancerul de prostată, pentru prevenirea acestei boli este important să adopți un stil de viață sănătos din toate punctele de vedere. În acest sens, menținerea unei greutăți corporale ideale, o alimentație sănătoasă și echilibrată, bogată în legume și fructe, practicarea regulată a exercițiilor fizice, evitarea vieții sedentare și vizitele periodice la medic pentru monitorizarea riscurilor sunt măsuri esențiale.
Medicul îți poate recomanda controale regulate pentru screening. În cazul cancerului de prostată, examinarea periodică a glandei prostatice prin tușeu rectal și analiza unei substanțe din sânge numită antigen specific prostatic (PSA), care indică riscul de cancer de prostată, contribuie la diagnosticarea bolii într-un stadiu precoce. La fel ca în toate celelalte tipuri de cancer, și în cancerul de prostată, diagnosticul și tratamentul precoce cresc șansele de supraviețuire.
Dacă la examinarea prostatei prin tușeu rectal sau în urma testului PSA se identifică o constatare care poate ridica suspiciunea de cancer, medicul îți poate recomanda investigații suplimentare.
În primul rând, se obțin informații despre glanda prostatică prin metode imagistice, precum ecografia și RMN-ul multiparametric. Dacă suspiciunea de cancer de prostată nu poate fi exclusă, se efectuează o biopsie din prostată pentru stabilirea unui diagnostic cert. În acest scop, se introduce un ac subțire în prostată, iar mostre de țesut și celule sunt prelevate și analizate.
Biopsia permite nu doar confirmarea diagnosticului de cancer de prostată, ci și evaluarea tendinței celulelor canceroase de a crește și de a se răspândi. Pentru aceasta, patologii utilizează Sistemul de Scor Gleason. În cadrul acestuia, tumorii i se atribuie un scor între 2 și 10: scorul 2 indică o agresivitate redusă, în timp ce scorul 10 reprezintă nivelul maxim de agresivitate.
Cea mai potrivită metodă de tratament este stabilită după ce sunt colectate toate informațiile referitoare la pacient și la tumoră. În evaluarea tratamentelor alternative se iau în considerare nu doar beneficiile, ci și posibilele efecte secundare și riscuri.
Stadiul și extinderea cancerului de prostată joacă un rol esențial în determinarea metodei de tratament care urmează să fie aplicată.
Stadiile cancerului sunt, de obicei, reprezentate prin cifre romane de la I la IV, stadiul IV fiind considerat cel mai avansat și sever. Abordarea terapeutică este personalizată pentru fiecare pacient, luând în calcul stadiul bolii, vârsta, starea generală de sănătate și preferințele individuale.
Medicul stabilește nivelul tratamentului în funcție de gradul de progresie al bolii, de starea generală de sănătate și de severitatea simptomelor. Dacă se consideră că creșterea glandei prostatei reprezintă un risc scăzut pentru cancerul de prostată, se poate recomanda supravegherea activă. În acest caz, nu se intervine medical, ci se recomandă adoptarea unui stil de viață sănătos: alimentație echilibrată, atingerea și menținerea greutății corporale ideale, exerciții fizice regulate, evitarea consumului de alcool și alte recomandări personalizate pentru fiecare pacient.
În afară de aceasta, înainte de aplicarea metodelor chirurgicale, se pot administra terapii hormonale, chimioterapie, radioterapie etc., în funcție de stadiul și particularitățile bolii. Metodele de tratament pentru cancerul de prostată includ chimioterapia, terapia țintită, radioterapia și chirurgia. Dacă în stadiile avansate aceste tratamente sunt utilizate pentru a controla tumora, pentru a îmbunătăți calitatea vieții și a ameliora simptomele, în stadiile incipiente ele pot fi folosite în scop curativ. În plus, opțiunile de tratament pot fi utilizate fie în combinație, fie separat.
Chimioterapia folosește medicamente pentru a trata cancerul prin țintirea și distrugerea celulelor canceroase. Aceste medicamente pot fi administrate fie prin perfuzie intravenoasă, fie pe cale orală. Când sunt administrate intravenos, se introduce un tub subțire, numit cateter, într-o venă mare, prin care se administrează medicația de chimioterapie pe durata tratamentului.
În funcție de tipul de cancer și de răspunsul acestuia la tratament, pot fi administrate unul sau mai multe medicamente chimioterapice. După o perioadă de administrare, se acordă o pauză de tratament. La finalul acestei perioade de „pauză”, tratamentul este reluat. Fiecare dintre aceste etape poartă numele de ciclu. În cancerele aflate în stadii incipiente, pentru a îmbunătăți rezultatele chirurgicale și pentru a crește rata de supraviețuire, chimioterapia poate fi inițiată înainte de intervenția chirurgicală sau în asociere cu aceasta.
Efectele adverse ale chimioterapiei depind de tipul medicamentului și de doză. Cele mai frecvente reacții secundare ale tratamentului chimioterapic includ stare de oboseală și slăbiciune, greață, vărsături, inflamații la nivelul gurii, căderea părului și inflamații ale sistemului digestiv. Medicul dumneavoastră vă va prescrie tratamente pentru ameliorarea acestor efecte secundare. În cazul în care reacțiile adverse devin suficient de severe încât să vă pună sănătatea în pericol, medicul poate recomanda întreruperea temporară a tratamentului sau schimbarea medicamentului chimioterapic.
Deoarece hormonul testosteron joacă un rol esențial în creșterea celulelor prostatei, anumite medicamente pot opri producția de testosteron în organism sau îi pot reduce nivelul; de asemenea, testiculele pot fi îndepărtate chirurgical (orhidectomie).
Radioterapia are ca scop distrugerea celulelor canceroase prin utilizarea unor fascicule de energie de mare intensitate. Dacă sursa de radiații este situată în afara corpului și fasciculele sunt direcționate către tumoră, această metodă se numește radioterapie externă. În schimb, dacă substanța radioactivă este introdusă direct în zona în care se află cancerul, prin intermediul unui ac sau al unui cateter, procedura se numește radioterapie internă (brahiterapie).
Deși radioterapia poate fi utilizată și ca tratament de primă intenție pentru cancer, în general este aplicată pentru a distruge celulele care nu au putut fi îndepărtate prin chirurgie. În tratamentele de primă linie, radioterapia este adesea combinată cu chimioterapia, această asociere fiind cunoscută sub denumirea de chimioradioterapie.
Efectele adverse ale radioterapiei variază mult, în funcție de zona corpului iradiată. Pot apărea simptome urinare, precum durere la urinare, nevoia de a urina mai frecvent sau de urgență, disfuncții sexuale precum disfuncția erectilă, dar și probleme rectale, cum ar fi durerea sau scaunele moi în timpul defecației. Medicul dumneavoastră vă va explica în detaliu riscurile aplicabile în cazul dumneavoastră.
În stadiile în care cancerul este limitat la glanda prostatică, cel mai potrivit tratament este îndepărtarea chirurgicală a prostatei împreună cu țesuturile și ganglionii limfatici din jur. Această intervenție se numește prostatectomie radicală și poate fi realizată prin metoda deschisă, laparoscopică sau robotică.
Pentru a îndepărta glanda prostatică, medicul va face o incizie între scrot și anus, pe peretele anterior al abdomenului, conform investigațiilor preoperatorii. De asemenea, sunt îndepărtați și ganglionii limfatici vecini prostatei. În funcție de constatările intraoperatorii, aceeași incizie poate fi utilizată și pentru excizia ganglionilor, dar uneori poate fi necesară o incizie separată.
Se fac mici incizii pe pielea abdomenului. Prin una dintre aceste incizii este introdus un tub prevăzut cu o cameră video și o sursă de lumină, iar prin celelalte incizii sunt introduse instrumentele laparoscopice utilizate în timpul operației. Glanda prostatică și ganglionii limfatici sunt îndepărtați prin această metodă minim invazivă.
După realizarea unor mici incizii pe abdomen, camera și instrumentele chirurgicale sunt introduse în cavitatea abdominală, iar chirurgul efectuează operația utilizând brațele robotice, care permit o precizie sporită și o vizualizare detaliată.
În cazurile de cancer de prostată, pe lângă îndepărtarea glandei, această procedură este realizată de rutină. Scopul este de a exciza ganglionii limfatici din zona pelvină, care apoi sunt analizați pentru a determina gradul de răspândire și agresivitatea cancerului.
Această metodă, disponibilă în anumite centre, are ca scop distrugerea celulelor canceroase și a unor celule sănătoase din jurul prostatei, prin introducerea unor ace fine direct în prostată sub ghidaj ecografic, prin care țesutul este rapid înghețat și apoi încălzit.
Medicul tău va decide care metodă este cea mai potrivită în funcție de starea generală de sănătate și de vârstă, explicându-ți apoi toate detaliile. Prostatectomia radicală implică riscuri precum incontinența urinară și disfuncția erectilă. Medicul va răspunde în detaliu la toate întrebările dumneavoastră legate de posibilele complicații.
Adresând medicului întrebările legate de tratamentul cancerului de prostată, viața după tratament, reabilitare, controlul durerii, studiile clinice și alte aspecte care vă preocupă, veți putea participa activ la procesul terapeutic și veți diminua îngrijorările.