● Operații pentru abcese și chisturi
● Extracția molarilor de minte
● Proceduri de implant dentar
● Chirurgie asupra maxilarelor
● Extracții dentare
● Atunci când rădăcina dintelui este excesiv de curbată sau blocată și tratamentul endodontic (de canal) nu este posibil.
● Dacă un instrument de canal se rupe în timpul procedurii și trebuie extras.
● Când tratamentul de canal nu poate fi efectuat din cauza unei restaurări permanente (de exemplu, o coroană din porțelan) ce nu poate fi îndepărtată.
● În prezența unui chist sau a unui abces cronic la vârful rădăcinii dintelui.
● Atunci când durerea persistă chiar și după tratamentul de canal.
● În cazurile în care o parte din vârful rădăcinii s-a fracturat în os.
Dinții de minte malpoziționați pot deveni un focar de infecție, ce se manifestă prin durere și umflături apărute imprevizibil.
Fiind greu accesibili la periaj și folosirea aței dentare, acești dinți favorizează acumularea de resturi alimentare și bacterii, ceea ce duce rapid la carii și infecții.
● Resturile și bacteriile acumulate pot provoca halitoză (respirație urât mirositoare).
● Dinții de minte incluși pot împinge dinții vecini, cauzând înghesuirea și deplasarea acestora.
● Bacteriile acumulate sub gingie în jurul unui molar de minte inclus pot declanșa infecții gingivale.
De obicei, nu este recomandat. Extracția unui dinte infectat poate favoriza răspândirea infecției și întârzie vindecarea. Infecția este controlată mai întâi cu igienă orală corectă, antibiotice și, uneori, prin extracția dintelui opus.
● Nu deranja zona operată pentru a evita durerea, infecțiile și sângerările.
● Nu mesteca pe partea unde s-a făcut intervenția în primele 24 de ore.
● Nu fuma în primele 24 de ore, deoarece fumul poate provoca sângerare și întârzia vindecarea.
● Evită scuipatul în primele 24 de ore pentru a preveni dislocarea cheagului de sânge.
● Menține tampoanele de tifon pe locul intervenției cel puțin 30 de minute pentru a facilita coagularea.
● Aplică gheață pe față (2-3 minute cu pauze de 2-3 minute) în primele 48 de ore pentru a reduce umflătura.
● După 24 de ore, reia clătirea blândă și periajul ușor.
● Dacă umflătura persistă după 48 de ore, aplică comprese calde pentru a stimula circulația și a reduce inflamația.
● Urmează cu strictețe indicațiile medicului și tratamentul prescris.
Molarii de minte, sau dinții de minte, sunt ultimii care apar în gură, de obicei între vârsta de 17 și 25 de ani. Datorită apariției lor târzii, în jurul vârstei de 20 de ani, sunt cunoscuți popular sub numele de „dinți de minte”. Este posibil ca unele persoane să nu dezvolte deloc dinți de minte. Dacă dinții de minte apar aliniați corect și nu deranjează dinții sau țesuturile din jur, nu este niciun pericol în a-i lăsa așa cum sunt. Cu toate acestea, există cazuri în care acești dinți nu erup și rămân blocați în maxilar. Având în vedere potențialul de deteriorare cauzat de dinții aliniați incorect sau încorporați în maxilar, extracția poate fi considerată necesară. În plus, apariția molarilor de minte poate fi obstrucționată la persoanele cu arcade dentare înguste din cauza spațiului insuficient, ceea ce duce la complicații la nivelul gingiilor, oaselor și dinților adiacenți.
Implanturile dentare oferă o soluție pentru înlocuirea dinților lipsă. Acestea constau în șuruburi din titan care sunt inserate chirurgical în maxilar în zonele în care dinții lipsesc, servind ca substitut pentru rădăcina naturală a dintelui. După ce aceste implanturi se integrează cu osul, se atașează o coroană din porțelan pentru a imita aspectul și funcția unui dinte natural. Această opțiune este considerată cea mai realistă soluție pentru dinții protetici, atât din punct de vedere estetic, cât și în ceea ce privește eficiența masticației. Datorită numeroaselor lor avantaje, implanturile dentare au devenit din ce în ce mai populare în ultimii ani. Sunt versatile, potrivite pentru înlocuirea unui singur dinte lipsă sau a mai multor dinți lipsă și pot fi utilizate pentru a susține punți fixe sau proteze dentare fără a afecta dinții adiacenți, oferind o soluție stabilă și permanentă pentru cei care anterior depindeau de proteze dentare mobile.
Terapia cu implanturi dentare este extrem de apreciată datorită confortului, siguranței, durabilității și aspectului estetic natural, fiind una dintre cele mai acceptate opțiuni de către pacienți. Coroanele din porțelan montate pe implanturi redau un aspect natural și plăcut, înlocuind eficient dinții lipsă.
Un avantaj important este faptul că implanturile nu afectează dinții sănătoși vecini, care rămân neatinși în timpul procedurii. Comparativ cu alte tipuri de proteze dentare, implanturile au o durată de viață mult mai lungă – există cazuri documentate în care acestea au rămas funcționale chiar și peste 41 de ani.
În plus, implanturile dentare pot aduce un mare beneficiu psihologic, deoarece redau zâmbetul și încrederea în sine, reducând impactul negativ al pierderii dinților asupra stimei de sine și calității vieții.
Primele forme de implanturi dentare au apărut la începutul secolului al XIX-lea. Astăzi există implanturi care sunt în uz clinic de 35-40 de ani și încă se află în stare aproape perfectă. Dacă implanturile sunt corect alese în funcție de starea pacientului, inserate corespunzător și este menținută o igienă orală bună, acestea pot rezista mulți ani fără complicații.
Implanturile dentare pot fi luate în considerare pentru orice pacient cu stare generală bună de sănătate. Nu există o limită superioară de vârstă pentru efectuarea tratamentului, atâta timp cât sănătatea generală permite. Totuși, implanturile nu sunt recomandate persoanelor la care dezvoltarea osoasă nu este încă finalizată.
Pentru succesul tratamentului, este necesar ca osul maxilar să aibă înălțimea și grosimea corespunzătoare, precum și o calitate bună. Oasele prea tari sau prea moi pot influența negativ rezultatul. În plus, starea gingiilor și apropierea de structuri anatomice importante sunt factori decisivi pentru stabilirea fezabilității și succesului tratamentului cu implanturi.
Indiferent dacă este vorba de un singur dinte lipsă sau de mai mulți, implantul poate fi plasat atâta timp cât există suficient os de susținere. Factorii esențiali care trebuie evaluați sunt lățimea și înălțimea osului, precum și apropierea de dinții vecini și de structurile anatomice importante. Pentru o evaluare precisă a stării osului, se folosesc radiografii sau tomografii computerizate (CT dentar).
În toate tratamentele stomatologice, inclusiv în cazul implanturilor, pacienții nu ar trebui să simtă durere dacă se administrează corect anestezia. Pentru persoanele care au teamă de anestezie locală sau un reflex de vomă accentuat, implanturile pot fi realizate și sub anestezie generală.
După intervenție, este posibil să apară un disconfort ușor, similar cu cel de după o extracție dentară. Această durere minoră, resimțită de obicei în seara zilei în care s-a făcut procedura, poate fi controlată eficient cu medicamente obișnuite împotriva durerii.
Terapia cu implanturi se desfășoară în două etape. Prima etapă constă în plasarea implantului, iar durata pentru fiecare implant este de aproximativ zece minute, deși acest timp poate varia în funcție de anatomia dintelui și a osului pacientului.
A doua etapă presupune montarea protezei, care are loc la aproximativ 2-3 luni după inserarea implantului. Acest interval reprezintă, de fapt, durata totală a procesului de tratament. În această perioadă, pacientul poate purta o proteză temporară, care nu afectează nici estetica, nici funcționalitatea.
Perioada necesară pentru ca implanturile să se integreze în os (proces numit oseointegrare) este de aproximativ 2-3 luni. În această etapă este esențial să se reducă la minimum presiunea asupra implanturilor.
Se poate utiliza o proteză temporară pe durata recuperării, cu condiția să nu exercite o presiune excesivă asupra implanturilor. Proteza definitivă poate fi montată doar după ce implanturile s-au integrat complet în osul maxilar.
Nu neapărat. În cazurile în care lipsesc mai mult de doi dinți, se poate realiza un plan de tratament care să susțină o punte protetică pe zona edentată, prin plasarea strategică a implanturilor, astfel încât să existe spații între ele.
Eșecul integrării unui implant în os este puțin probabil atunci când acesta este corect plasat, rata de insucces fiind de aproximativ 1-2%. Aceste situații apar, de regulă, în primele trei luni după inserarea implantului. În astfel de cazuri, implantul poate fi îndepărtat ușor, printr-o procedură asemănătoare extracției dentare. Dacă osul nu a fost afectat semnificativ, implantul poate fi înlocuit cu unul puțin mai mare. În caz de pierdere osoasă importantă, este necesară o perioadă de regenerare osoasă înainte de montarea unui nou implant sau se pot lua în considerare soluții protetice clasice.
Procedurile de implant dentar implică o abordare multidisciplinară, realizată de o echipă formată, de obicei, din:
● chirurg maxilo-facial – care inserează implanturile în os,
● protetician – care confecționează și montează proteza pe implanturi,
● parodontolog – care verifică și menține sănătatea gingiilor după intervenție.
Aceste tratamente trebuie efectuate într-un centru medical complex, pentru siguranța pacientului. Procesul presupune o evaluare detaliată a stării generale de sănătate, examinarea zonei implantului și efectuarea unor investigații specifice. De asemenea, se folosesc metode imagistice moderne, precum radiografii panoramice sau CBCT (Computer Tomograf cu fascicul conic), pentru a analiza calitatea și dimensiunea osului.
Pacienții edentați total sau parțial care folosesc proteze mobile se plâng adesea de disconfort și dificultăți la masticație, deoarece proteza se mișcă. În timp, acest lucru duce și la pierderea treptată a osului de susținere. Implanturile rezolvă aceste probleme, oprind resorbția osoasă.
În cazul lipsei parțiale de dinți, protezele mobile cu cârlige sau punțile fixe sunt soluții temporare, dar au dezavantaje: afectează dinții vecini sănătoși și oferă o stabilitate redusă. Implanturile, în schimb, permit soluții fixe, stabile și permanente.
Atunci când lipsește un singur dinte, metoda clasică presupune șlefuirea a cel puțin doi dinți vecini pentru a susține o punte. Un implant individual elimină această necesitate, protejând dinții sănătoși și oferind o soluție funcțională și estetică.
Riscul este redus, în jur de 1-2%. Totuși, înainte de tratament, este esențială evaluarea atentă a stării generale de sănătate. Implanturile sunt mai puțin recomandate la pacienții cu diabet necontrolat, iar fumatul și igiena orală precară scad șansele de reușită. Zona de inserare a implantului trebuie analizată cu atenție, ținând cont de cantitatea și calitatea osului, precum și de proximitatea structurilor anatomice. Cu o pregătire riguroasă și cu o îngrijire corespunzătoare, implanturile pot rămâne stabile și funcționale pentru mulți ani.
Aceasta este o preconcepție răspândită, însă până în prezent nu există dovezi științifice care să arate o legătură între implanturile dentare și un risc crescut de cancer.